Împrejurările descoperirii: Declarația lui Eszter Tamás

Între anii 1974 şi 1980 am fost profesoară de chimie în şcolă medie şi superioară în Zair, fosta Congo belgiană (actualmente Republica Democratică Congo). Am suferit de mai multe boli cu specific tropical, cum ar fi de exemplu malaria, amobioza, parazitoza, însă aceste boli au putut fi vindecate cu ajutorul unei medicații moderne care-și făcea efectul.

În toamna anului 1979 am început cu adevărat să devin bolnavă. Mă durea spatele, am avut dureri de cap (asociate cu migrene) şi au apărut tot mai des anomalii la stomac şi la intestine. Toţi medicii cunoscuţi au încercat să mă ajute însă nu mi-au prescris nici un medicament. În luna martie a anului 1980 mi-am vizitat soţul la locul lui de muncă, pe plantaţia de chinină din Nyania, unde, împreună cu el, am vizitat călugăriţele care lucrau la misiunea caritabilă din spitalul din Walungu. Printre lucrurile pe care le-am discutat cu aceste călugărițe a fost și starea mea de sănătate care nu se schimbase deloc. În acel moment, una dintre călugărițe m-a întrebat de ce nu încerc una dintre plantele medicinale locale. Mi-a spus că dacă accept, îmi arată una dintre cele mai des folosite, pe care aș putea-o încerca. Mi-a spus că atâta timp cât aceasta nu dăunează localnicilor care o folosesc, nici mie nu îmi va dăuna, ba chiar ar putea să mă ajute. M-a dus în curtea spitalului unde mi-a atătat planta despre care vorbisem și care creştea în mod sălbatic în natură. Primul meu gând la vederea acesteia a fost că este o plantă nesemnificativă. Călugărița mi-a spus să rup 5 fire, să pregătesc din ele o fiertură (ceai) şi să beau în mai multe rânduri în timpul zilei. În următoarea zi am început să beau ceaiul, iar din a treia zi constipaţia a încetat. Peste 10 zile m-am simţit însănătoşită. M-a surprins acest rezultat şi nu am avut curajul să întrerup consumul de ceai. Simptomele nu au revenit dar nu ştiam de ce boală m-am vindecat. Toţi localnicii cunoşteau şi foloseau această plantă într-o manieră care poate fi descrisă ca o terapie populară de calmare a simptomelor. O foloseau atunci când aveau dureri de cap, dar nu cunoșteau cauza care le dădea durerile respective. O foloseau atunci când aveau dureri de stomac, dacă aveau febră, diaree sau constipaţie, dacă tuşesc, dacă nu aveau poftă de mâncare, dacă slăbeau brusc, dacă aveau colici sau ameţeli. Modul în care foloseau planta era următorul: amestecau această plantă în mâncarea lor sau beau fiertura ei (ceea ce noi definim ca fiind ceai). Aceste informaţii erau importante pentru mine, care începusem să-mi arăt interesul deosebit față de această plantă. Cu toate acestea, în continuare, nu știam ce fel de boală am avut, din care, se părea, că mă vindecasem.

We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website.
Ok